Ai avut vreodata sentimentul ca'ti doresti o sosea intinsa, chiar foarte intinsa, unde sa poti fugi doar de tine? Da, da, de tine! Stii, pacat ca te cunosti prea bine si nu te poti ascunde, te vei gasi mult prea repede. Pacat ca nu pot spune "regasi"...
Seara! Da, seara! Sau nu, noapte! Da, e noapte! Plictiseala?! Da, este..
Si asa se nasc mii de ganduri. Pardon..reinvie!
Si stai singura, te plictisesti si dehh, ca orice om incepi sa aberezi singura.
Te gandesti..la ce?! A, ca ai vorbi cu cineva..
Pai, pentru a vorbi cu cineva, trebuie sa'l cunosti.. De ce? De ce? Frate..Mai bine nu.
Stii vorba aia, "tot binele e'nspre rau!" Ei bine, asa e.
De ce sa cunosti? De ce ar fi cineva deschis din prima?! Normal ca tre' sa para cea mai o.k. persoana, nu? Prima impresie, cel mai tare om, a 2a la fel. Si etc. Ca doar dehh, nu mai suntem ca pe vremuri, nu?! Putin "fake" nu strica!
Frate si asa ajungi sa crezi ca e cea mai sweet fiinta dupa tot pamantu' asta, nici nu il poti compara cu alta fiinta infama care'a existat in viata ta. Crezi ca ajungi in al 9lea cer, nu? Proasta impresie! Nu dureaza mult pana "isi da arama pe fata", ca dehh, orice minune tine 3 zile.. Si dupa timpul ala tu ce mai poti face? Deja devenise adevarul absolut in viata ta, restul deja il negasesi..
Si stai asa, te minti singura, crezi ca, totusi, o sa schimbi ceva. De fapt, esti ferm convinsa de asta.
"-Da, eu! De ce eu?! Pentru ca pot!"
si stai si te minti singura ca e bine, cand de fapt tu te'ai obijnuit cu raul. De ce rau? Pentru ca, tu crezi ca e bine pentru tine. Si stai asa, stai..si stai.
Si te trezesti la realitate..nu poti schimba nimic, dar deja te'ai implicat prea emotional. De cine anume?! De "prima impresie".. Si cand o privesti, suni, intalnesti, vezi ca ai ramas doar cu "impresia".
Si nu ti'e dor, macar asa, putin, sa fie chiar asa?! Cum ti'ai imaginat? "-Da, asta e! Imi place..Ma bucur ca exista"
Nu exista frate!!! Este rodul imaginatiei tale, de fapt a lui... Te intrebi "-Oare ce'a urmarit?"..iti dai seama ca n'o sa fli raspunsul "never and ever".. De ce te'ar lamuri..? Deja iti facusesi un "hobby" sa vorbesti singura, n's fost niciodata "acolo" sa te asculte, sa te cunoasca, sa te descopere, macar "sa fie".
Si stii ce'i mai grav?! Ca ti'ai facut'o cu mana ta..degeaba te minti ca esti tare, ca rezisti, cand de fapt deja te minteai singura de ceva timp.
Stii, e ca si sentimentul ala, cand vrei sa'ti recitesti cartea preferata. Te duci, o iei dupa raft, dar e deja prafuita. Totusi o recitesti. Asa este si mintea ta, dupa ce l'ai cunoscut. Invaluita de praf, mintea te lasa sa crezi ca e "the one", si revii..si revii.
Dar dupa ce recitesti cartea, se scutura de praf. Asa iti e si mintea, dupa prima "lovitura". Te dezmeticesti, incepe sa doara. Esti "praf". Il ameninti. "Daca de maine nu [...] atunci [...] adio"
Si vine maine, si stai, si astepti, si doare, si esti confuza dar totodata sigura ca nu va lasa lucrurile asa. Mai dai un mesaj. Iar ameninti. Si trece timpul, trece..si trece. Dai un apel, nu raspunde, esti sigura ca se gandeste la tine si la ce simti numai ca este ocupat.
Trece "maine". Si?! Si esti un "dezastru total". Iar el? E ca pana acum, nepasator. Si'ti faci mii de juraminte, ca nu'l mai cauti, uiti, stergi tot.
Iar te minti..cat crezi c'o sa tina? In mintea ta 2 3 saptamani, dar in suflet..o zi sau 2.
