Atat de obosita...

N-am mai scris de 2 ani. Fara putin. Faceam 23. Nu stiu cate iubiri am ratat in 2 ani. Dar am obosit. Am obosit sa ascult promisiuni, si sa cred in ele. Am obosit sa caut fericirea. Am obosit sa nu pot iubi. Am obosit sa iubesc si sa-l pierd. Acum obosesc sa ma intorc in acelasi loc, sa joc acelasi dans vicios, sa ies ametita din hora. Dar totusi o fac. Sunt o naluca, o umbra si am obosit sa bantui singura. Am obosit sa astept sa fie bine, am obosit sa dau totul si sa raman eu cu mine, goala si pustie intre patru pereti si-o toamna grea... E ca ruleta ruseasca, dar ma impusc singura pe zi ce trece. Utimul glont l-am luat dupa 2 luni. Acum ma intorc in 2 ani de rodeo si impuscaturi. Nimic nu-mi face bine, constientizez. Dar sunt prinsa in acest dans murdar, simt ca ma ascunde, ca ma pazeste. Nu vreau sa-mi stearga nimeni petele, o sa le acopar iar cu lacrimi. Nu stiu cand o sa fie bine, aparent niciodata. Bine e doar pentru o zi, o luna, doua. Bine - ma faci tu. Tu, care umbli hoinar in cautarea mea. Tu, suflet ratacit, gaseste-ti calea catre mine si vino sa ma repari. Vino sa culegi bucatelele rupte din mine. Vino sa ma intregesti cu-n sentiment bun. Vino sa-mi incalzesti suflarea in toamna rece. Vino sa-mi tii de cald la suflet. Vino sa ma odihnesti, c-am obost sa te astept. Am obosit sa nu fie nimic bine. Dar am obosit sa depind de cate-un suflet, care mi-a ars cate-un gram din suflet. Ardea cum o faceau lacrimile mele, cand am vazut iar patru pereti. Doar ai mei. La urma urmei, tot singura trebuie sa ma odihnesc, sa ma caut pe mine, nici acum nu m-am gasit. Mie trebuie sa-mi pun zid, degeaba l-am ridicat, tot ti-ai catarat vorbele pe el pana l-ai daramat. Impreuna cu mine. Totul e non-sens. Nimic nu e bine. Nu stiu ce vreau. Ar trebui sa vreau ceva? Nu conteaza ce vreau, totul are un final. Am obosit... e toamna iar!

Un buchet alb de crini

Si..iar.. ! Saptamana asta fac 23, si ma vad singura. E primul an cand nu este nimeni. Dar nici nu vreau. Ma astept la orice. Nu mai pot avea incredere in nimeni. Chiar daca as vrea. Si am incercat sa fiu fericita, dar aparent nu este de ajuns. M-am convins ca fericirea este trecatoare. Pe cat de mult te ridica, atat de repede te doboara. Si ma intreb, daca doua clipe de fericire isi merita urmarile. Eu, mai bine ca oricine, ar trebui sa stiu. Nu mai vreau un nou inceput, nu mai vreau nimic. Am obosit.. Ar trebui ca lumea sa se invarta in jurul meu. Am obosit sa-i fac pe altii fericiti. Cand va fi randul meu ? Fericirea este ca un drog. Avem asteptari dupa. Ca efectul va dura, sau ca va fi pe jumatate pe cat ne-am imaginat. M-am obisnuit prea mult singura. E mai bine asa. Ma ridic singura de jos, ma adun si tot eu ma imprastii. Vreau sa dorm multtt si sa ma trezesc peste 8463653665546 ani, cand vom fi inlocuiti de roboti. E mai bine asa. Ma duc sa ascult Aurelian Temisan - De ziua ta si ma culc. N-am chef. Yeah.. happy soon-to-be-23 ! http://www.youtube.com/watch?v=KfN-jWmFoOI

Singuratatea ma sperie.

Cat mai poti trai asa ? Inculpand pe altii ? Cum iti poti crea o lume falsa, ranindu-i pe altii, etajandu-ti amintirile asa cum vrei tu ? Cum ma poti invinovati pe mine pentru ce ai facut tu ? Unde iti este fair-play-ul pe care il ridicai in slavi ? Cum poti sa reapari in viata mea, invinovatindu-ma pe mine ? Cum poti sa ma faci sa ma simt cea mai teribila persoana din lume, cand nici tu nu esti un sfant ? Mi-ai determinat psihicul sa creada ca eu sunt cea vinovata, cea rea.. cea falsa. Cand tu ai continuat sa ma minti in fata.. Regret ca aflu mereu.. vorba aia: "ce nu stii, nu te ucide" ! Atat vreau sa stii : Nu-mi mai pronunta numele, e prea bun pentru tine. Nu te mai gandi la mine, imi trimti forta negativa de care esti plin ! Recunoaste ca tu esti cel fals, cel care m-a mintit ca nu ii trebuie altceva, ca nu el a gresit, desi, traiai o viata paralela. Spui mereu ca eu sunt cea rece, dar te-ai intrebat, daca viata m-a facut sa fiu asa ? Persoane ca tine, care au intrat in viata mea si au lasat numai urme de amaraciune. Mi se taie respiratia cand ma gandesc, nu credeam ca o sa simt vreodata o asa durere, dar ma trezesc noaptea speriata..plangand. God, vreau sa sa termine odata. NU MAI POT ! De ce ai avut ambitia sa-mi oferi o viata perfecta, apoi sa ma arunci in durere ? De ce ai atatea ambitii ? Nu ai reusit nimic in viata asta, decat sa-ti bati joc de fiecare femeie de care ai avut ocazia. Nu este umaaaan. Nu poti face asta ! Te crezi Dumnezeu ? Nu esti ! Dumnezeu e sus ! Crezi ca toata lumeaa greseste in fata ta, te-ai intrebat, poate ai si tu o parte din vina ? Am nevoie de o persoana care, atunci cand gresesc, sa ma invete, nu sa-si ia bagajele sa plece : "las' ca maine o sa treaca". Nu o sa treaca ! Uite ce mi-ai facut. Uite !!! Nu mai pot sa respir, ma innec in lacrimi. My God, de ce eu ? Da, m-am schimbat ! M-ai schimbat ! Devenisem o femeie slaba pentru ca te iubeam. Gata ! Acum chiar o sa fiu la fel de cruda , rea, falsa, cum imi spuneai tu. Pentru ce as fi altfel ? Te-am iubit mai mult decat orice, degeaba.. Am ochii umflati, nu pot sa respir, sa dorm, atat de mult doare.. Nu merit asta, probabil intr-o zi o sa-ti dai seama, dar nu ai dreptul sa-mi vorbesti, decat in ziua in care o sa recvunosti ca si tu ai vina, si o sa-mi recunosti tot ce ai facut, ce stii ca ai facut. Eu am nevoie de o persoana care ma sustine, care stie ce vrea de la viata, nu care se joaca cu viata ! http://www.youtube.com/watch?v=dcxr3DG2WuA

Breathe slow

Urasc societatea in care traim. De fapt urasc tot ce iubeam inainte. Chiar ma vedeam ca o tipa rece, si imi pasa numai de viitor. Al meu. Dar incepusem sa vad un "al nostru". Pacat ca vedeam doar eu. De fapt nu pacat, intotdeauna se spune ca trebuie sa privim partea pozitiva ! Dar cum sa vad partea pozitiva, cand pozitivul l-am vazut langa tine ? Cand, in sfarsit, credeam ca ma pot lasa ajutata, ma gasesc tot independenta. Tot eu.. Tot azi.. Tot maine. Urasc ziua de maine, nu stiu ce o sa fac, cu cine. Dar e mai bine, decat sa ma intreb unde esti tu, cu cine, sau de ce ? Asta nu pot intelege, de ce ? Inainte societatea nu ne dadea de ales, X ramanea cu Y. End of story. Acum putem alege. Important este, cum alegem, intrucat sa ne gandim si la persoana de langa noi. Daca ai tot ce ti-ai dorit, de ce alegi...sa alegi ? Cum te vezi in ochii persoanei de langa tine ? Cum poti face asta ? Aparent, societatea in care traim ne-a invatat sa uitam de ce este etic, si nu in ultimul rand uman. Pai, cum mai putem fi umani, cand am devenit sclavi ? Sclavi la serviciu, acasa, sclavii unor ganduri. Care este mai bine, cateodata, sa ramana ganduri. Tocmai de aceea se numesc ganduri, sunt personale, fii tu sclav, dar nu-l inrobi pe cel de langa tine. Poate deja duce robia miilor de ganduri despre tine, despre cum o sa faca sa fie bine, despre cum va veti trezi maine, sau..daca va fi.."maine". Nu poti cere ceea ce nu poti oferi, apoi sa pleci. Nu poti arunca cu cuvinte. Nu poti lovi cu tacere. Nu poti sufla praful in ochii celuilalt. Dar tu ai putut. Asta nu inseamna ca eu nu pot, ci inseamna ca nu vreau. Nu aud, nu vad, nu simt, cel putin am ziua de maine. Cel putin am avut si azi, si ieri. Si m-am avut pe mine, este tot ce am mai bun. Pentru ca pot fi asa cum tu nu ai fost. Pentru ca inca am de invatat multe, dar conteaza atat de putine. Timpul e atat de valoros, incat inca nu realizez ca nu mai esti, sau ca nu a fost ? Ar fi putut sa fie..dar de ce ? Pentru ce ? Sa poti in continuare sa alegi ? Sa poti face promisiuni false ? Sa crezi ca poti iubi, dar sa vrei sa alegi ? Nu pot intelege, dar nici nu vreau. Am de trait multe. Eu, in globul meu de cristal, cum ii spuneai. Acolo unde eram eu. Dar unde nu vroiai sa incapi tu. Pentru ca, nu mai aveai de ales. Orice zi este un nou inceput, in care tu ai ales sa nu fii. AI ALES. Uneori, o scuza poate sterge o mie de greseli. Dar, acolo...nu vrei sa alegi. Tu cum te vezi prin ochii celui de langa tine ?!

just like that..

Ce sa zic ? Ca doare? Ca e greu ? Ca nu o sa fie niciodata la fel ? Ca inceputurile sunt facute pentru a fi inceputuri ? Si ca "odata" e "odata" ? Si ca NU inseamna NU ? Si nu e supererou sa se transforme in DA ? Doare, dar trece. Nu e ca si cum ar fi murit cineva. Decat o parte din mine. Dar partea buna e ca, poate reinvia. Ca un ghiocel primavara. Uite-asa o sa fie. Daca mi-am pus ordine in ganduri, nu o sa fie unic. Pentru ca pot. Pentru ca sunt eu. Pentru ca se poate si altfel. Si daca alunec, gheata trece. Mereu o sa fie o primavara. Pentru ca asa e sa fie. Pentru ca mi-am demonstrat ca pot, si se poate, si ca lumea e un loc frumos cand pot. Cand nu pot, apare umbra aceea. Dar soarele apare in fiecare zi, chiar si atunci cand am cortina trasa, spunandu-mi ca va fi bine. Si ce crezi ? Intr-o zi o sa ma trezesc si o sa fie bn ! Si o sa fie atat de bine, incat poate o sa renunt la vin, tigari, si melodii triste ! Ti-am zis deja de ce, pentru ca pot !
Iar tu, tu nu poti nimic, absolut nimic, pentru ca pe strada ta e umbra. Atat de multa umbra, incat sper sa ramai in intunericul tau. Nu meriti soare. Nu meriti nimic ! Absolut nimic. Pentru ca, atunci cand ai meritat, nu ai facut nimic...

Durex vs. Happy Friend

Sunteti slabi !!! Noi, femeile, suntem cele puternice. Noi avem probleme lunare, noi ne gandim cu o saptamana inainte cu ce sa ne imbracam la un first date. Noi nu iesim din casa cand nu ne sta parul. Noi strangem prosoapele din baie, aruncate pe jos de ei. Noi mimam orgasmul, sa fie fericiti, si sa le dam aerul de macho. Noi ne rujam acel zambet fericit. Si, pentru ce?
Deja mi-e scarba de ei. Nu am cea mai mare experienta, dar imi ajunge sa ma pronunt. Orice am face, tot nu suntem bune. Tot trebuie schimbat ceva. Sau sa fim schimbate, cu cineva. Cu ce drept se cred mai buni decat noi?
Parerea mea este ca, peste putini, foarte putini ani, cand toate ne vom da seama cat de putin valoreaza un barbat, o sa fie noua revolutie industriala. Prezervativele o sa iasa de pe piata, mare faliment. Dar vibratoarele o sa aiba marele succes. Mai mare decat masina de spalat automata.

Pentru mine

Suntem doar oameni. Fiinte infime in fata a ce va urma, ce ne va astepta dupa ce ne vom inceta existenta, datoria de a trai.
Este o datorie fata de El, de CEL DE SUS, care ne'a lasat pe pamant. Nu suntem responsabili pentru asta, doar pentru faptele si deciziile noastre.
Fie gresite, fie bune, ne este dat sa gresim, apoi sa resimtim, sa ne asumam urmarile. Numai noi ne putem judeca fapta inainte sa fie consumata.
In fond, fiecare isi plateste greselile, cele mici in egala masura cu cele mari. Deocamdata platim prin constiinta.
Ea este cea care ne catalogheaza drept oameni, drept fiinte, drept suflete.
Suflete in cautarea locului pe pamant. Unii isi cauta stabilitatea, altii fericire, altii dragostea. Si o cauta pretutindeni, in fiecare persoana intalnita, in fapte, in promisiuni, in locuri, vorbe si proverbe. Cred ca exista fara sa o fi simtit inainte, fara a avea o definitie, fara a’i sti urmarile, aruncandu'se in prezent de teama trecutului si speranta viitorului.
Dar viitorul ne este deja scris. Cum putem vrea ceva, fara a sti de fapt ce vrem? La urma urmei, cate lucruri au o definitie fixa pe lume? Daca ne dorim un
lucru care nu se explica? Atunci de ce ni'l mai dorim? Pentru ca auzim la altii, pentru ca le vedem lumina din ochi cand ne povestesc cat de special este acel lucru?
Este normal, fiecare lucru, orice detinem, este special in ochii nostri...poarta amprenta noastra, este o mica sau mare parte din noi, fie ca'i dam importanta sau nu..
Obtinem lucrul dorit dupa multa rabdare si cautari, il asociem cu ce au altii si incercam sa ne regasim in ei. Dar, nu pare a fi lucrul la care am sperat.
Nu are magia ce sclipea in ochii altei persoane. De ce nu poate fi la fel si pentru noi? Oare ca ne'am planificat acest lucru, si nu am avut rabdare sa vina de la sine?
Oare lucrurile bune care chiar merita, stau mereu in fata noastra si nu le observam, fiind in permanenta miscare dupa lucruri mai bune? Oare tot ce este bun vine de la sine?
Si ne cautam un seaman, doar sa ne fie prieten, alaturi la nevoie, pentru a'i povesti cum am cautat, tot cautat, si de fapt asteptarea este cea care nu merita?
Dar ne'am nascut cu speranta, ca toate vor trece, maine va fi o zi noua, si altele ne asteapta.
Fii tu prietenul tau, asculta'te, urmeaza'ti speranta si ea te va duce unde ti'ai propus.
Ca e bine, ca e rau, tot tu vei plati, dar de vei gresi, te'ai indrumat singur. Nu a fost nimeni langa tine sa decida in locul tau. De unde poate sti ce vrei cu adevarat? Nimeni nu poate
cauta in sufletul tau, in acele locuri care le tii ascunse, mai bine decat tine. Nimeni nu te poate judeca mai bine decat o faci tu. La urma urmei, constiinta este cea care ne judeca.
Daca o asculti, crede'ma, poate repara si greselile. Nu te indoi de tine, toti prietenii din lume sunt trecatori. Si stii de ce? Pentru ca sunt atat de nesiguri pe ei, incat, iti vor face tie rau. Nu'i condamna, sunt oameni, la fel ca tine. Doar invata sa ierti pe cine merita. Si nu oricine merita.
Nu'ti dori un lucru inainte sa'i stii consecintele, orice iti poate lasa un gust amar, limba uscata, si cuvintele incurcate, ce nu par a putea iesi pe gura. Iar daca le incui in tine, amaraciunea te va cuprinde. Si e pacat, in viata trebuie sa te bucuri de lucrurile bune. E scurta, nu merita irosita aiurea, e cel mai de pret dar.
Zambeste, zambeste des, chiar daca cei din jur te'au ranit si ti'au inchis clipe. Ei nu stiu ce ascunde sufletul tau.
Razi, razi din toata inima, pentru ca plansul sa'ti fie mai scurt, poate chiar nu vei plange deloc, daca'ti vei ocupa timpul razand.
Uita, uita persoana care a plecat din viata ta fara sa inchida usa. A durat ceva timp pana ti'ai inchis rana. Daca ti'a dat iubirea sa cand n'ai stiut ce sa faci cu ea, nu este vina ta ca nu si'a ales momentul. Dragostea nu se sincronizeaza, nu e vina ta ca te'a facut scrum, am zis deja ca totul are un rost si ca fiecare isi plateste greselile.
Lasa de la tine si uita primul, sigur te asteapta ceva mai bun. Doar lasa'te iubit inca o data. Lasa'te purtat de val, nu cauta "perfectul" pentru ca nu exista, si doar o copie a acestuia nu schimba nimic.
Iarta, iarta, dar daca inima iti e asa ranita incat nu poti, prefa'te. Nimic nu doare mai tare ca indiferenta. La urma urmei, tu trebuie sa fii fericit!
Nu'ti ocupa timpul cu cei care nu merita. Ai asa de putin timp...petrece'l cu persoanele dragi, ce'ti aduc zambete pe fata, si lacrimi doar de fericire.
Iubeste, iubeste doar pe cine merita. Parintii, ei ti'au iubit prima data zambetul. Persoana ce ti'a spus "te iubesc" cu lacrimi in ochi si ti'a facut inima sa bata asa de tare, incat ti'ar strapunge pieptul sa'i dea un sarut.
Ofera'ti timp sa intelegi tot! Ai o singura sansa de SUS.
Asta a fost pentru mine, pentru ca sunt atat de fericita ca sunt aici. Nu ai timp sa suferi sau sa regreti. Multumeste'te cu tot ce ai, poate unii n'au nici pe jumatatea ta. Apreciaza efortul altora inainte de a'i judeca, si, nu uita, orice lucru rau are partea sa buna.
Eu nu am fugit de rau, l'am infruntat. Altii ar da orice sa nu'l cunoasca, se pare ca eu am dat tot din mine sa'l am. Sunt mai puternica, acum stiu ce vreau, realizez ce am, si n'o sa'mi doresc mai mult. Ce am este perfect pentru
mine, n'o sa sper, nici macar la fericire, iubire, implinire. Pentru ca le'am cunoscut si stiu ce gust au!