Un buchet alb de crini

Si..iar.. ! Saptamana asta fac 23, si ma vad singura. E primul an cand nu este nimeni. Dar nici nu vreau. Ma astept la orice. Nu mai pot avea incredere in nimeni. Chiar daca as vrea. Si am incercat sa fiu fericita, dar aparent nu este de ajuns. M-am convins ca fericirea este trecatoare. Pe cat de mult te ridica, atat de repede te doboara. Si ma intreb, daca doua clipe de fericire isi merita urmarile. Eu, mai bine ca oricine, ar trebui sa stiu. Nu mai vreau un nou inceput, nu mai vreau nimic. Am obosit.. Ar trebui ca lumea sa se invarta in jurul meu. Am obosit sa-i fac pe altii fericiti. Cand va fi randul meu ? Fericirea este ca un drog. Avem asteptari dupa. Ca efectul va dura, sau ca va fi pe jumatate pe cat ne-am imaginat. M-am obisnuit prea mult singura. E mai bine asa. Ma ridic singura de jos, ma adun si tot eu ma imprastii. Vreau sa dorm multtt si sa ma trezesc peste 8463653665546 ani, cand vom fi inlocuiti de roboti. E mai bine asa. Ma duc sa ascult Aurelian Temisan - De ziua ta si ma culc. N-am chef. Yeah.. happy soon-to-be-23 ! http://www.youtube.com/watch?v=KfN-jWmFoOI

Singuratatea ma sperie.

Cat mai poti trai asa ? Inculpand pe altii ? Cum iti poti crea o lume falsa, ranindu-i pe altii, etajandu-ti amintirile asa cum vrei tu ? Cum ma poti invinovati pe mine pentru ce ai facut tu ? Unde iti este fair-play-ul pe care il ridicai in slavi ? Cum poti sa reapari in viata mea, invinovatindu-ma pe mine ? Cum poti sa ma faci sa ma simt cea mai teribila persoana din lume, cand nici tu nu esti un sfant ? Mi-ai determinat psihicul sa creada ca eu sunt cea vinovata, cea rea.. cea falsa. Cand tu ai continuat sa ma minti in fata.. Regret ca aflu mereu.. vorba aia: "ce nu stii, nu te ucide" ! Atat vreau sa stii : Nu-mi mai pronunta numele, e prea bun pentru tine. Nu te mai gandi la mine, imi trimti forta negativa de care esti plin ! Recunoaste ca tu esti cel fals, cel care m-a mintit ca nu ii trebuie altceva, ca nu el a gresit, desi, traiai o viata paralela. Spui mereu ca eu sunt cea rece, dar te-ai intrebat, daca viata m-a facut sa fiu asa ? Persoane ca tine, care au intrat in viata mea si au lasat numai urme de amaraciune. Mi se taie respiratia cand ma gandesc, nu credeam ca o sa simt vreodata o asa durere, dar ma trezesc noaptea speriata..plangand. God, vreau sa sa termine odata. NU MAI POT ! De ce ai avut ambitia sa-mi oferi o viata perfecta, apoi sa ma arunci in durere ? De ce ai atatea ambitii ? Nu ai reusit nimic in viata asta, decat sa-ti bati joc de fiecare femeie de care ai avut ocazia. Nu este umaaaan. Nu poti face asta ! Te crezi Dumnezeu ? Nu esti ! Dumnezeu e sus ! Crezi ca toata lumeaa greseste in fata ta, te-ai intrebat, poate ai si tu o parte din vina ? Am nevoie de o persoana care, atunci cand gresesc, sa ma invete, nu sa-si ia bagajele sa plece : "las' ca maine o sa treaca". Nu o sa treaca ! Uite ce mi-ai facut. Uite !!! Nu mai pot sa respir, ma innec in lacrimi. My God, de ce eu ? Da, m-am schimbat ! M-ai schimbat ! Devenisem o femeie slaba pentru ca te iubeam. Gata ! Acum chiar o sa fiu la fel de cruda , rea, falsa, cum imi spuneai tu. Pentru ce as fi altfel ? Te-am iubit mai mult decat orice, degeaba.. Am ochii umflati, nu pot sa respir, sa dorm, atat de mult doare.. Nu merit asta, probabil intr-o zi o sa-ti dai seama, dar nu ai dreptul sa-mi vorbesti, decat in ziua in care o sa recvunosti ca si tu ai vina, si o sa-mi recunosti tot ce ai facut, ce stii ca ai facut. Eu am nevoie de o persoana care ma sustine, care stie ce vrea de la viata, nu care se joaca cu viata ! http://www.youtube.com/watch?v=dcxr3DG2WuA

Breathe slow

Urasc societatea in care traim. De fapt urasc tot ce iubeam inainte. Chiar ma vedeam ca o tipa rece, si imi pasa numai de viitor. Al meu. Dar incepusem sa vad un "al nostru". Pacat ca vedeam doar eu. De fapt nu pacat, intotdeauna se spune ca trebuie sa privim partea pozitiva ! Dar cum sa vad partea pozitiva, cand pozitivul l-am vazut langa tine ? Cand, in sfarsit, credeam ca ma pot lasa ajutata, ma gasesc tot independenta. Tot eu.. Tot azi.. Tot maine. Urasc ziua de maine, nu stiu ce o sa fac, cu cine. Dar e mai bine, decat sa ma intreb unde esti tu, cu cine, sau de ce ? Asta nu pot intelege, de ce ? Inainte societatea nu ne dadea de ales, X ramanea cu Y. End of story. Acum putem alege. Important este, cum alegem, intrucat sa ne gandim si la persoana de langa noi. Daca ai tot ce ti-ai dorit, de ce alegi...sa alegi ? Cum te vezi in ochii persoanei de langa tine ? Cum poti face asta ? Aparent, societatea in care traim ne-a invatat sa uitam de ce este etic, si nu in ultimul rand uman. Pai, cum mai putem fi umani, cand am devenit sclavi ? Sclavi la serviciu, acasa, sclavii unor ganduri. Care este mai bine, cateodata, sa ramana ganduri. Tocmai de aceea se numesc ganduri, sunt personale, fii tu sclav, dar nu-l inrobi pe cel de langa tine. Poate deja duce robia miilor de ganduri despre tine, despre cum o sa faca sa fie bine, despre cum va veti trezi maine, sau..daca va fi.."maine". Nu poti cere ceea ce nu poti oferi, apoi sa pleci. Nu poti arunca cu cuvinte. Nu poti lovi cu tacere. Nu poti sufla praful in ochii celuilalt. Dar tu ai putut. Asta nu inseamna ca eu nu pot, ci inseamna ca nu vreau. Nu aud, nu vad, nu simt, cel putin am ziua de maine. Cel putin am avut si azi, si ieri. Si m-am avut pe mine, este tot ce am mai bun. Pentru ca pot fi asa cum tu nu ai fost. Pentru ca inca am de invatat multe, dar conteaza atat de putine. Timpul e atat de valoros, incat inca nu realizez ca nu mai esti, sau ca nu a fost ? Ar fi putut sa fie..dar de ce ? Pentru ce ? Sa poti in continuare sa alegi ? Sa poti face promisiuni false ? Sa crezi ca poti iubi, dar sa vrei sa alegi ? Nu pot intelege, dar nici nu vreau. Am de trait multe. Eu, in globul meu de cristal, cum ii spuneai. Acolo unde eram eu. Dar unde nu vroiai sa incapi tu. Pentru ca, nu mai aveai de ales. Orice zi este un nou inceput, in care tu ai ales sa nu fii. AI ALES. Uneori, o scuza poate sterge o mie de greseli. Dar, acolo...nu vrei sa alegi. Tu cum te vezi prin ochii celui de langa tine ?!