Durex vs. Happy Friend

Sunteti slabi !!! Noi, femeile, suntem cele puternice. Noi avem probleme lunare, noi ne gandim cu o saptamana inainte cu ce sa ne imbracam la un first date. Noi nu iesim din casa cand nu ne sta parul. Noi strangem prosoapele din baie, aruncate pe jos de ei. Noi mimam orgasmul, sa fie fericiti, si sa le dam aerul de macho. Noi ne rujam acel zambet fericit. Si, pentru ce?
Deja mi-e scarba de ei. Nu am cea mai mare experienta, dar imi ajunge sa ma pronunt. Orice am face, tot nu suntem bune. Tot trebuie schimbat ceva. Sau sa fim schimbate, cu cineva. Cu ce drept se cred mai buni decat noi?
Parerea mea este ca, peste putini, foarte putini ani, cand toate ne vom da seama cat de putin valoreaza un barbat, o sa fie noua revolutie industriala. Prezervativele o sa iasa de pe piata, mare faliment. Dar vibratoarele o sa aiba marele succes. Mai mare decat masina de spalat automata.

Pentru mine

Suntem doar oameni. Fiinte infime in fata a ce va urma, ce ne va astepta dupa ce ne vom inceta existenta, datoria de a trai.
Este o datorie fata de El, de CEL DE SUS, care ne'a lasat pe pamant. Nu suntem responsabili pentru asta, doar pentru faptele si deciziile noastre.
Fie gresite, fie bune, ne este dat sa gresim, apoi sa resimtim, sa ne asumam urmarile. Numai noi ne putem judeca fapta inainte sa fie consumata.
In fond, fiecare isi plateste greselile, cele mici in egala masura cu cele mari. Deocamdata platim prin constiinta.
Ea este cea care ne catalogheaza drept oameni, drept fiinte, drept suflete.
Suflete in cautarea locului pe pamant. Unii isi cauta stabilitatea, altii fericire, altii dragostea. Si o cauta pretutindeni, in fiecare persoana intalnita, in fapte, in promisiuni, in locuri, vorbe si proverbe. Cred ca exista fara sa o fi simtit inainte, fara a avea o definitie, fara a’i sti urmarile, aruncandu'se in prezent de teama trecutului si speranta viitorului.
Dar viitorul ne este deja scris. Cum putem vrea ceva, fara a sti de fapt ce vrem? La urma urmei, cate lucruri au o definitie fixa pe lume? Daca ne dorim un
lucru care nu se explica? Atunci de ce ni'l mai dorim? Pentru ca auzim la altii, pentru ca le vedem lumina din ochi cand ne povestesc cat de special este acel lucru?
Este normal, fiecare lucru, orice detinem, este special in ochii nostri...poarta amprenta noastra, este o mica sau mare parte din noi, fie ca'i dam importanta sau nu..
Obtinem lucrul dorit dupa multa rabdare si cautari, il asociem cu ce au altii si incercam sa ne regasim in ei. Dar, nu pare a fi lucrul la care am sperat.
Nu are magia ce sclipea in ochii altei persoane. De ce nu poate fi la fel si pentru noi? Oare ca ne'am planificat acest lucru, si nu am avut rabdare sa vina de la sine?
Oare lucrurile bune care chiar merita, stau mereu in fata noastra si nu le observam, fiind in permanenta miscare dupa lucruri mai bune? Oare tot ce este bun vine de la sine?
Si ne cautam un seaman, doar sa ne fie prieten, alaturi la nevoie, pentru a'i povesti cum am cautat, tot cautat, si de fapt asteptarea este cea care nu merita?
Dar ne'am nascut cu speranta, ca toate vor trece, maine va fi o zi noua, si altele ne asteapta.
Fii tu prietenul tau, asculta'te, urmeaza'ti speranta si ea te va duce unde ti'ai propus.
Ca e bine, ca e rau, tot tu vei plati, dar de vei gresi, te'ai indrumat singur. Nu a fost nimeni langa tine sa decida in locul tau. De unde poate sti ce vrei cu adevarat? Nimeni nu poate
cauta in sufletul tau, in acele locuri care le tii ascunse, mai bine decat tine. Nimeni nu te poate judeca mai bine decat o faci tu. La urma urmei, constiinta este cea care ne judeca.
Daca o asculti, crede'ma, poate repara si greselile. Nu te indoi de tine, toti prietenii din lume sunt trecatori. Si stii de ce? Pentru ca sunt atat de nesiguri pe ei, incat, iti vor face tie rau. Nu'i condamna, sunt oameni, la fel ca tine. Doar invata sa ierti pe cine merita. Si nu oricine merita.
Nu'ti dori un lucru inainte sa'i stii consecintele, orice iti poate lasa un gust amar, limba uscata, si cuvintele incurcate, ce nu par a putea iesi pe gura. Iar daca le incui in tine, amaraciunea te va cuprinde. Si e pacat, in viata trebuie sa te bucuri de lucrurile bune. E scurta, nu merita irosita aiurea, e cel mai de pret dar.
Zambeste, zambeste des, chiar daca cei din jur te'au ranit si ti'au inchis clipe. Ei nu stiu ce ascunde sufletul tau.
Razi, razi din toata inima, pentru ca plansul sa'ti fie mai scurt, poate chiar nu vei plange deloc, daca'ti vei ocupa timpul razand.
Uita, uita persoana care a plecat din viata ta fara sa inchida usa. A durat ceva timp pana ti'ai inchis rana. Daca ti'a dat iubirea sa cand n'ai stiut ce sa faci cu ea, nu este vina ta ca nu si'a ales momentul. Dragostea nu se sincronizeaza, nu e vina ta ca te'a facut scrum, am zis deja ca totul are un rost si ca fiecare isi plateste greselile.
Lasa de la tine si uita primul, sigur te asteapta ceva mai bun. Doar lasa'te iubit inca o data. Lasa'te purtat de val, nu cauta "perfectul" pentru ca nu exista, si doar o copie a acestuia nu schimba nimic.
Iarta, iarta, dar daca inima iti e asa ranita incat nu poti, prefa'te. Nimic nu doare mai tare ca indiferenta. La urma urmei, tu trebuie sa fii fericit!
Nu'ti ocupa timpul cu cei care nu merita. Ai asa de putin timp...petrece'l cu persoanele dragi, ce'ti aduc zambete pe fata, si lacrimi doar de fericire.
Iubeste, iubeste doar pe cine merita. Parintii, ei ti'au iubit prima data zambetul. Persoana ce ti'a spus "te iubesc" cu lacrimi in ochi si ti'a facut inima sa bata asa de tare, incat ti'ar strapunge pieptul sa'i dea un sarut.
Ofera'ti timp sa intelegi tot! Ai o singura sansa de SUS.
Asta a fost pentru mine, pentru ca sunt atat de fericita ca sunt aici. Nu ai timp sa suferi sau sa regreti. Multumeste'te cu tot ce ai, poate unii n'au nici pe jumatatea ta. Apreciaza efortul altora inainte de a'i judeca, si, nu uita, orice lucru rau are partea sa buna.
Eu nu am fugit de rau, l'am infruntat. Altii ar da orice sa nu'l cunoasca, se pare ca eu am dat tot din mine sa'l am. Sunt mai puternica, acum stiu ce vreau, realizez ce am, si n'o sa'mi doresc mai mult. Ce am este perfect pentru
mine, n'o sa sper, nici macar la fericire, iubire, implinire. Pentru ca le'am cunoscut si stiu ce gust au!

Cate...

Si daca ai avea ocazia sa retraiesti o amintire, o clipa, o farama din trecut, care ar fi aceea?! Buna intrebare.
Ar fi primul pas facut, primul cuvant rostit si inca ramas pe buze, primul dinte cazut?
Primul 4 luat la scoala, prima cearta cu parintii, primul esec? Primul cel mai bun prieten, prima confesiune care s'a terminat cu o imbratisare lunga? Sfarsitul generalei sau al liceului? Primul fum sau promisiunea c'o sa te lasi?
Primul iubit, primul sarut cand tremurai cu ochii inchisi si lumea se'nvartea lent?
Primul "te iubesc", apoi gandul daca este adevarat? Prima plimbare in parc, primul tinut de mana? Prima atingere calda, primul fior? Prima promisiune ca n'o sa se termine si ca'ti va fi alaturi orice s'ar intampla? Prima cearta, prima dezamagire, prima lacrima? Sufletul scrum pentru prima data? Prima oara cand a plecat, stiind ca se va intoarce de fiecare data cand ii va fi dor?
Pacat ca pe toate le resimtim, dar nu se pot intoarce. Amintirile sunt facute sa ramana imprimate in minte, sa'ti readuca un zambet sau acea lacrima care ti'a ars obrazul. Pacat ca nu putem selecta amintirile, pentru a le putea sterge cu buretele pe cele ce odata ne'au ranit, facandu'ne sa fim nesiguri, sa ne izolam, si sa speram doar ca "va trece".
Timpul nu sterge amintirile si ranile cauzate, ci doar le adanceste. Ranile ne amintesc ca trecutul este real.

De ce?

Te strig...nu ma auzi, te chem...nu mai esti. De ce? De ce m'ai ascultat cand ti-am zis sa pleci? De ce nu ai mai stat? De ce nu m'ai inteles ca alta data? De ce absenta ta doare atat?
De ce nu mi'am dat seama cand m'm indragostit? De ce m'ai iubit atat de mult, incat m'ai condamnat? De ce nu mai esti aici? De ce trec anii si inca ramai?
De ce nu mai sunt eu? De ce nu mai esti tu? De ce nu mai suntem NOI?
De ce inca iti simt atingerea? De ce m'ai facut sa'mi fie dor de sarutul tau? De ce mi'e dor de mirosul tau? De ce mi'e dor de pielea ta? De ce mi'e dor de atatea nopti albe? De ce locul tau pe perna e gol? De ce cand il privesc, mi te imaginez aici? De ce acum mi'e frica sa dorm?
De ce ma uit la telefon cand ma trezesc? De ce mi'e dor de atatea mesaje?
De ce imi este dor de vocea ta? De ce imi e dor de bratele tale? De ce imi e dor sa ma simt in siguranta? De ce cand ma uit la poza ta, simt ca'mi vorbesti?
De ce cand intorc capul, sper ca o sa te vad? De ce cand te vad, inima o ia razna?
De ce sper ca maine o sa fie mai bine? De ce ma mint ca va fi bine, desi stiu ca nu'i asa? De ce sper? De ce m'ai invatat sa cred in sperante?
De ce m'ai lasat sa te ranesc? De ce ma ranesti acum tu? De ce te intorci mereu din drum, si ma lasi sa te alung?
De ce cand bate vantul, il simt trecand prin inima? Pentru ca locul tau e gol.
As fi vrut sa nu pleci.