Un buchet alb de crini

Si..iar.. ! Saptamana asta fac 23, si ma vad singura. E primul an cand nu este nimeni. Dar nici nu vreau. Ma astept la orice. Nu mai pot avea incredere in nimeni. Chiar daca as vrea. Si am incercat sa fiu fericita, dar aparent nu este de ajuns. M-am convins ca fericirea este trecatoare. Pe cat de mult te ridica, atat de repede te doboara. Si ma intreb, daca doua clipe de fericire isi merita urmarile. Eu, mai bine ca oricine, ar trebui sa stiu. Nu mai vreau un nou inceput, nu mai vreau nimic. Am obosit.. Ar trebui ca lumea sa se invarta in jurul meu. Am obosit sa-i fac pe altii fericiti. Cand va fi randul meu ? Fericirea este ca un drog. Avem asteptari dupa. Ca efectul va dura, sau ca va fi pe jumatate pe cat ne-am imaginat. M-am obisnuit prea mult singura. E mai bine asa. Ma ridic singura de jos, ma adun si tot eu ma imprastii. Vreau sa dorm multtt si sa ma trezesc peste 8463653665546 ani, cand vom fi inlocuiti de roboti. E mai bine asa. Ma duc sa ascult Aurelian Temisan - De ziua ta si ma culc. N-am chef. Yeah.. happy soon-to-be-23 ! http://www.youtube.com/watch?v=KfN-jWmFoOI