Ce sa zic ? Ca doare? Ca e greu ? Ca nu o sa fie niciodata la fel ? Ca inceputurile sunt facute pentru a fi inceputuri ? Si ca "odata" e "odata" ? Si ca NU inseamna NU ? Si nu e supererou sa se transforme in DA ? Doare, dar trece. Nu e ca si cum ar fi murit cineva. Decat o parte din mine. Dar partea buna e ca, poate reinvia. Ca un ghiocel primavara. Uite-asa o sa fie. Daca mi-am pus ordine in ganduri, nu o sa fie unic. Pentru ca pot. Pentru ca sunt eu. Pentru ca se poate si altfel. Si daca alunec, gheata trece. Mereu o sa fie o primavara. Pentru ca asa e sa fie. Pentru ca mi-am demonstrat ca pot, si se poate, si ca lumea e un loc frumos cand pot. Cand nu pot, apare umbra aceea. Dar soarele apare in fiecare zi, chiar si atunci cand am cortina trasa, spunandu-mi ca va fi bine. Si ce crezi ? Intr-o zi o sa ma trezesc si o sa fie bn ! Si o sa fie atat de bine, incat poate o sa renunt la vin, tigari, si melodii triste ! Ti-am zis deja de ce, pentru ca pot !
Iar tu, tu nu poti nimic, absolut nimic, pentru ca pe strada ta e umbra. Atat de multa umbra, incat sper sa ramai in intunericul tau. Nu meriti soare. Nu meriti nimic ! Absolut nimic. Pentru ca, atunci cand ai meritat, nu ai facut nimic...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu